Straniul
încuibat printre interstițiile
realității
nu poate rezista
în fața privirii lucide
și atunci se cuibărește
în irealul
care și-a descoperit arealul
în mințile depresive
blazate, defetiste și deprimate
în ireal pulsează
atemporalul
căci irealul nu-și poate asuma
continuitatea timpului

Timpul
nu este afectat
niciodată
de senilitate și amnezie
nu uită nicicând
căci ceea ce vede
se înregistrează
în memoria lui nelimitată
iar când viața
acuză timpul
că înaintează anapoda
să privească înspre imanența ei
acolo unde ființează omul
când drept, când oscilant, când anapoda
și în loc să beneficieze
de valorile pozitive ale vieții
se izbește de negativitățile dure
ca de un stei.

***

Încrederea
este susținută
de gândurile ce construiesc
temeliile optimismului
de sinele
ce și-a rezolvat
problemele interne
de spiritul
care supune și îngenunchează
morbidul, maladivul, patologicul și ipohondriile
de dârzenia
ca un curaj al sagacității
transpunând în viață
eflorescențele iridescente ale inteligenței
de sufletul
ce s-a epurat de mizerii existențiale
de stările
creând bună-dispoziția și entuziasmul

Încrederea
induce superioritate
actelor existențiale
ne eliberează de griji, anxietăți și angoase
triumfă în lupta împotriva
neîncrederii, blazării și pesimismului
încheie cu fericirea
o alianță
susținându-se și sprijinindu-se reciproc
pentru a câștiga
atunci când se aventurează în zonele întunecimii.