aliluia, aliluia,
ALILUIA!
Mă prinse preotul pândar
cu degetul în nas și cu privirea rătăcind
spre fustele din față aplecate
la altar.
Doamne miluiește, Doamne miluiește
și de la "popa prinde pește" am zburat
la gârla repede și rece
la cozile ei împletite și la sărutul ei rudimentar.

Printre părinții exigenți din sinaxar
picioarele ei
frământau prundul, albe și lungi peste pietre,
cu genunchii strânși cast și obsesiv,
aș fi putut să fiu imperativ dar vara
se sfârșea domol
ca un prezent continuu dat de Dumnezeu
peste fiorii noștri puberali și peste holdele tăiate
peste pla(Ã)cintele noastre de na(Ã)mol și peste limbile noastre
încurcate.

Sticlele falice de ulei printre colive,
printre colacii rotunzi,
își așteptau sfințirea toate,
ușa era deschisă, să intre aer, ca un ochi luminos
mă sorbea afară
din slujba lungă ca o zi de post
s-alerg cu ea
peste dealuri
să nu ne-ajungă mirosul de mir,
mirosul de mort și fumul de tămâie,
alaiul funerar cu pașii lui micuți și
bocetele,
de la-nceputul verii-am așteptat
ca dăruirea ei înălțătoare și confuză
să-i suprascrie
frica de pa(Ã)cat.