Timpul ne ucide, este un asasin,
nu poți să zici nimic, rămâi perplex.
La inimă se așează un spin,
te doare ficatul, te doare în plex.

Nu poți să te abții, să devii mai calm,
mâinile se balansează febrile.
Clipele nu au calitate de balsam,
trec precum nebunele prin zone infertile.

Deocamdată timpul are destin de șarpe,
iese triumfător din Univers afară.
Nu are nevoie de amăgitoare șoapte,
își pune amprenta nemiloasă în orice seară.