Scutură-te de mine și du-te înapoi în lume sau
du-te pe marea întinsă cu spume de val mișcător

să te plâng și să te dor, ci pleacă
să nu rămâie marea nesărată
de ochiul meu lucios și sferic
în care te-am visat feeric
și-n care fotografic
te-am surprins cum ești;

Acuma toate au rămas povești,
să-ți fie poveștile-n capul frumos și povestite,
plecate de pe ochiul meu,
tăindu-și cărare spre gura ta,
din gura ta
cu nesfârșire să le spui nimănuia și cu ură,
frumos rostitoareo.

căci toată iubirea plecată din ochiul meu,
ea se preschimbă în metalul ei,
când ochii-mi devin grei de lacrămi
și nu mai vrei să mă mai iei.

Scutură-te dar și lasă-mă
să sărez marea de întors acasă.