Trecatorul

Vă rog, deschideți ușa !
Lăsați trecătorul pribeag
să poposească
lângă tâmpla noastră
preț de o baladă.
Drumurile s-au cuibărit
în ochii săi împietriți
la o margine de furtună
împodobindu-l fără voie
cu un voal de măscărici.

Mâinile lui nu blesteamă !
Pentru un boț de pâine
și un căuș de apă;
trupul său va spune
cum s-a logodit într-o
dimineață cu nenorocul,
cum l-au mințit ielele
împroșcându-l cu stele moarte.

Vă rog, deschideți ușa !
Lăsați trecătorul pribeag
să intre între noi,
el și-a copilărit mersul
sau nu s-a născut îndeajuns.