eu
o să fiu în continuare fata cu zâmbet de primăvară,
poate și puțin din mica zeitate antică
o să cobor temeinic din 32
(deși de mult drumul meu nu mai trece pe acolo)
o să mă plâng de aglomerație, de caniculă, poate
de mâini mult prea înghețate în mănuși negre din piele
îți voi aduce în față fotografia zilei dintâi

tu
nu o sa riști să mă pierzi
îmi vei aține calea cu aceeași floare de mac
culeasă într-o doară de pe marginea unei șosele
va fi veșnic mai
îmi vei da mâna să nu mă prăvălesc,
îmi voi juli ca de obicei genunchii

între timp

greierii vor umple Dealul Academiei,
cicorile îmi vor aminti de Bunica,
oameni singuri se vor ascunde în corturi de iarbă
va ieși fum din suflete istovite

ne vom face că trebuia să ne întâlnim

eu
voi purta pantofi Leonardo și pardesiul Fantôme
voi păstra în privire ceva din sălbăticia vietății născute pe 13
îmi voi cenzura premonițiile

tu
mă vei duce la căsuța din Tei
cu viță multă și struguri rămași mereu la stadiul de imaginație
ne vom întinde sub cer,
ne vom face că nu există decât clipa aceea...