Pe când zorile dimineții îți băteau în geam
Iar razele aurii îți mângâiau obrajii,
Eu prin furtuni și întuneric colindam,
Sub umbrele aspre ale pădurii.

Desculță-n bucătărie, doar în pijamale,
Încă îți turnai cafea fierbinte-n cană,
Pe când eu sfâșiam în carne de animale,
Cu mâna să le scot, inima pentru hrană.

Acum știu sigur că te întinzi pe canapea,
Și oftezi domnesc în casa ta frumoasă,
Eu mă îngrămădesc să rabd răceală,
În exilul meu de piatră ștearsă.

Tu ești acolo, eu sunt aici,
Asta obișnuiai să-mi zici.
Iată-mă acolo și tu departe,
Vin, vin să-ți fiu aproape!