ating cu degetele
fereastra dimineții
care se deschide
spre azi
ca o floare
gata să-și primească
razele
între petale de roz
nu trece
mult
și cafeaua țâșnește
în valuri negre
prin sângele meu
contaminându-mă cu viață
poate că azi o
nouă viață
îmi surâde
cu dantura perfectă
ca într-o reclamă.