Noi eram vii, noi eram călători,
noi râdeam odată cu frunzele gâdilate de brize călduțe
și ne rostogoleam odată cu șuvoaiele desprinse din sufletele munților.

Noi eram clipe, noi eram veșnicii,
noi eram urme ce nu și-au aflat pașii
și pași fără urme aprinzând fantezii.
Noi eram corzi întinse la maximum,
noi eram viața într-o singură zi
și despleteam timpul în mii de fâșii.

Noi eram zburătorii neprinși de lumină,
noi eram trubadurii sufletelor noastre
abandonate-n spumele vâltorii,
noi eram cărările visării.

Noi eram aici, noi eram pretutindeni
Până când , noi eram...