De ce ne naștem pe-astă lume?
Pentru a suferi într-una
Visând naiv la o minune
Ce ne va vindeca făptura? ..

Avem durerea scrisă-n noi.
Din clipa când vedem pământul
Până-n momentul de apoi
Ne amăgim mereu cu gândul

Că poate vom avea iubire,
Și sperăm aprig la salvare.
Cercăm să avem fericire
Și-avem în alții alinare.

De multe ori suntem trădați.
Suntem loviți de răutatea
Celor ce nu sunt deloc sfinți
Și-și îmbracă singurătatea

În false vorbe de uman
Cercând să afle de la tine
O vorbă bună, poate-un ban
Pentru a le fi lor mai bine.

Fiecare avem nevoie
De cei ce sunt în jurul nostru
Doar că amar,sec,anevoie
Vom fi peste eternul monstru

Ce-i dat de ură, de angoasă,
De vanitate,de hoție,
De prietenia mincinoasă
Ori de eterna dușmănie. ..

Ce vrea omul pe astă lume?
Vrea bani,putere și respect?
Asta e a lui misiune?
Asta înseamnă-un scop concret?

Nu oare-ar fi mai bine poate
Să fii alături de-un sărman,
Să îl ajuți când dă din coate
Și nu ajunge la liman? ..

E simplu!Cel ce face bine
Sărmanului ce zace-n drum
Riscă să ajungă ca mâine
Aidoma celui ce-i acum

Doar victima sorții mizere
Ce i-a fost dat să o trăiască
Deși încearcă slab să spere
La o viață ce e frumoasă.

Totul este doar iluzoriu.
Ceea ce omul își propune
Este doar scopul derizoriu
De a avea bine în lume

Căci la final nimic și nimeni
Nu va mai fi cu tine-acolo.
Acolo-n cer ori în țărână
Se-oprește visul iluzoriu...