Sunt făcut din stanca ce stă sus pe culme
Dar și din nisipul de jos din pârâu,
Mâna mea dorește a mi se opune
Căci este bucată dintr-un pește viu.

Am doar o ureche care mă ascultă,
Cealaltă asculta huietu-n văzduh.
Gândurile mele care mă frământă
Sunt o mică parte din al meu mic duh.

Pieptul tot îmi bate,inima mă ceartă
Că nu i-am găsit fericirea falsă
Însă ochiul palid o lasă să piardă
Și astfel nu cad în propria-i plasă...

Am și o sprânceană, neagră, frumușică
Și o mustacioară vecină cu gura.
Când e fericită iute se ridică
Iar mustața râde, râde ca nebuna.

În dinți țin norocul,fiindcă e viclean,
Vrea întotdeauna să mă părăsească
Dar va fi cu mine până la final,
Măseaua de minte stă să îl păzească.

Unghia șoptește mâinii să coboare
Cu degete puse pentru rugăciune,
A mea minte spune:"Fă o închinare
Și spune:"Tu,Doamne,fac o plecăciune! ..""

Mă rog pentru mine,pentru partea stângă
Care nu ascultă și nu-i milostivă,
Iară partea dreaptă în veci sa străpungă
Viclenia,ura,trufia parșivă!