Pe cerul nesfârșit de vară
Sunt mîi și mii de stele.
Unele-ncet dau să dispară,
Altele,în tăcere,

Veghează peste lumea toată
Precum mici felinare
Ce scânteie la biata soartă
Ce-o are-această fire...

De mii de ani tot se perindă
Mulțime de suflare
Și, zi de zi, o luminiță
De sus din cer dispare...

Apare alta,ce clipește
Și dă speranță vieții
Dar în final se odihnește,
Plecând încet cu drepții...

Dar și nedrepții au o stea
Ce le veghează calea
Deși au poate viață grea
Și ocolesc chemarea.

Dar la final această stea
Rămâne tot cu ei.
Că viața-i bună, că e rea,
Steaua clipește-n zări!

Cauta-ți steaua ce o ai
Să-alegi calea luminii
Și-ncearcă în lume să dai
Ca om,darul iubirii.

Nu asculta răul viclean
Ce stă în bani și fală,
Chiar dacă ești un biet mirean
Binele să răsară

În tine și în mintea ta
Și poartă-l peste tot
Unde merge ființa ta
De simplu muritor!..