mersul prin ploaie m-a învățat să scriu cuvinte impermeabile
pelerine să nu mă ude lacrimile iubitelor părăsite
să nu îmi intre fericirea la apă
dar nu am învățat să scriu
lanțuri să lege maiestuoasa femeie
cu aripi de pegas și cap de șoim
care plutește peste visul meu
și mă prinde ori de câte ori cad
lăsându-mi moartea neterminată