… nu m-am îndoit niciodată de lucrul acesta,
la noi în casă ziarul era ceva foarte important,
nu pentru că citea cineva din el, însă
întindeam mereu ziare pentru a pune la uscat
semințele de dovleac, buruienile medicinale,
feliile de măr sau feliile de hribi, poame,
mămăliga era răsturnată tot pe ziar,
dimineața când plecam cu vitele, mamaurica
îmi învelea în ziar felii de pâine cu untură sau magiun,
tot în ziar înveleam sarea când mergeam la muncă,
când dam acasă telefon și întrebam ce să aduc,
mamaurica îmi zicea să aduc ce-oi putea dar și ziare
după scurtele vizite când plecam la facultate
îmi învelea în ziar pe fiecare ou în parte
și-mi zicea să-i ascult pe oamenii ăia de acolo
să stau cuminte, să învăț să nu mă fac de râs,
îmi dădea cele mai bune sfaturi, și acum
port cu mine mereu cel mai frumos poem al meu
de dragoste, învelit în hârtie de ziar până ce voi vedea
o femeie și nu voi mai avea încotro, mă voi îndrăgosti
voi dezveli poemul și-l voi citi, atunci
ea nu va mai avea încotro și se va îndrăgosti.