Eu plec plângând cu asfințitu-n palmă,
Un fluture mai zboară peste lampă,
Fac cruce iar și mormăi o sudalmă
Secundelor cu mersul lent de vampă.

Azi, trenul meu coboară către mare,
Un melc parcă plutește peste șine,
Traversele zâmbesc absent, în zare,
Nici nu mai știu ce pleacă și ce vine.

Se rătăcesc cuvintele prin stații,
Când doarme impiegatul de mișcare,
Iubirea o-mpărțim în scurte rații
Și bem un strop în halte, fiecare.

Când plec în urma mea aud o șoaptă,
Revin și urc din nou, treaptă cu treaptă.