Un coșmar
vroia să se convertească
la un vis frumos
a strâns
toate halucinațiile
le-a presat
până au devenit
marmură
și a sculptat din ele
cele mai frumoase
vise posibile
pe care le-a inoculat
minților
afectate de coșmaruri

Coșmarul
a vrut să influențeze
în mod pozitiv
viața
a cioplit
din calvarul ei
cea mai fericită viață
posibilă
pe care a multiplicat-o
astfel încât fiecare om
avea un exemplar
de viață fericită
însă, nerecunoscători, oamenii
au trimis coșmarul
în vacuitatea nefiindului.

***

Un ideal
săturat
să tot aștepte
ca oamenii
să îl atingă
vroia
să devină obișnuință
pe care toți
oamenii
o atingeau
zi de zi
căci obișnuința
a intrat în matricea lor ființială
în contact
cu obișnuința
idealul
a transformat-o
în oportunitate favorabilă
pe care oamenii
au ocolit-o
și au pătruns
în distopie
idealul
s-a ascuns de distopie
pătrunzând într-o utopie
și a atras de partea lui
realul
ce manifesta repulsie la o lume și viață
imaginate în sens rău
de atunci realitatea are ceva dintr-o utopie realistă.