Un cuvânt
s-a eliberat
de coercițiile paginii
în care a fost
încastrat
de pix
și a început
să circule
prin realitate
la început temător
apoi încrezător
a căzut
într-o groapă
și și-a lansat
strigătele în aer
aerul, înfricoșat
s-a îndepărtat
circulând
pe un curent
produs de vântul turbulent
un om l-a auzit
l-a luat în palmă
și l-a făcut
entitate de companie
cuvintele pe care omul
le scotea
au devenit insidioase
de privilegiile de care se bucura
cuvântul
și l-au zdrobit între literele lor.

***

Când idiotul
e trist
plâng încontinuu
anomaliile, aberațiile și inepțiile
fac din ele
un ambalaj atrăgător
în care-mi pun
un eu cu fundiță
pe care l-am modelat
în prealabil
într-un pui de câine
dalmațian
și când începe
să latre
împroașcă un om
cu eul propriu
care se lipește
de pielea omului
și germinează
într-o puzderie
de euri
ce se dezlipesc
de om
și pătrund în irealitate
eurile cresc repede
și capătă înfățișarea mea
astfel, când pătrund
prin introspecție
în ireal
mă văd pe mine însumi multiplicat.