pagini de gând
răsfoite
răscolite

caut ceva
poate absurd
poate absurdul

citesc în ochii
ploii
destinul

stau în colțul
meu
și măsor
dimensiunea tăcerii

caii albaștrii
biciuiți de vânt
sar în ochi

clipesc
strâng între pleoape
pietre și ape

luna se
aburcă pe cer
încleștându-și mâinile de nori
să nu cadă.