Se anunță ger
Nu mai am nimic de îmbrăcat
Așa și trebuie, cei care ar fi putut să mă vadă au plecat
De fapt au fugit
Iar cei pe care i-am prins din urmă i-am omorât cu mâna mea
Le-am omorât și umbra
Apoi i-am ascuns
Doi câte doi
Pentru că nici un om nu ar trebui să moară singur

În iarna asta nu voi mai putea să îmi încălzesc nici măcar propriul trup
Sunt un lemn umed care nu va mai arde
Brațele înconjurând scânteia asta
Din care mușcă vântul
Buzunarul de la piept ca o copcă
La care s-ar strânge
Câțiva străini
Să arunce un bănuț

Suntem niște animale sălbatice
Ale căror stomacuri
Schiorlăie de singurătate