Plouă cu vise în noaptea aprinsă,
Luceferi ce zboară prin gara încinsă
Aprind iz de viață și de speranță,
De line suspine și exuberanță.

Se-agită dorințe-n valize închise,
În cărți poștale ce n-au fost deschise,
Uitate departe pe un peron,
Când ceasul în noapte bate sincron.

Ninge cu vise pe străzi închise,
Se-aud mandoline după culise,
Trezesc viu în noapte o poftă de viață,
Și lacrimi se șterg pe chip de paiață.

Cad fulgi-n noapte pe zidiri-nnegrite,
Prin parcul gol, pe bănci adormite,
Cald copleșesc un oraș furnicar,
Dispar, se topesc lin în felinar.

Furtună cu vise, orașu-amețise,
Căci teama se pierde și cade-n abise,
Și vechiul dispare, se scurge în ceață,
Ștergând a sa urmă în dimineață.