Am pus într-o cutiuță
Un gram din sufletul meu.
Am băgat-o în gentuta
Si-am plecat la Dumnezeu.

Când am pornit era seara,
Soarele sta să apună .
M-am oprit la o cascioara
Spunând vesel seara buna.

O bătrână iese-n poartă
Și, uitându-se mirat,
Vru îndată ca sa vadă
ÃŽncotro eu am plecat

"Încotro, flăcăul mamii?
Unde vrei ca să ajungi ?
Nu ti-e frică de golanii
Care pe rele sunt puși? ..

Hai un pic de te-odihneste
Apoi ai pleca la drum.
Hai în casa,hai,poftește
Eu văd ca tu ești om bun! "

"Draga maică ,fii ferice,
Sa ai multa sănătate
Niște apă îmi ajunge,
Trebuie s-ajung departe.

Am drum lung de colindat.
E departe unde merg.
Dacă nu ti-e cu banat
Uite,acum o sa plec!"

"Dar unde mergi tu,străine,
De ești așa pus pe grabă?
Nu-ti mai este-n lume bine.
Ori te-a deocheat vreo baba?!"

"Nu,măicuță, nu e asta.
Domnul m-a chemat El.
Mi-a promis ca îmi da casa
ÃŽntr-un colÈ› de rai,stingher.

Oricum, decât pe-astă lume
Unde șefă este ura
Mai bine-n Împărăția
Domnului unde-i lumina! "

"Mergi fiul sănătos,
Poate ne-om găsi acolo.
Știu ca e mult mai frumos,
Voi trece și eu dincolo.

Mai stau un pic pe aici,
Cât o mai vrea Dumnezeu
Dar,zi de zi,cu pași mici,
Într-acolo merg și eu!"

Plecă tânărul la drum.
Ajunse în munți pustii
Dar al Domnului tărâm
Nicidecum nu i-l găsi.

Din Ceruri îi apăru
O lumina calda,alba
Și o voce începu
Sa îi spună ca prin șoaptă:

"Mai ai de stat pe pământ
Nu am terminat cu tine
Biet sărman, tu,om plăpând....
Ce?!Ți S-a urât cu bine?

Mergi înapoi printre oameni,
Chiar de Îți vor face rău
Totdeuna tu sa sameni
Binele,oricând, mereu!"

Bietul tânăr, ros de foame
Și de multa oboseala,
Se întoarce printre oameni
Și, cu multă osteneală,

Zi de zi vrea ca sa schimbe
Cate un om rău în bine,
Încercând să înfiripe
Gram de Rai În astă lume...