descleiat din nasturi împărțit
și curățat
ca o armă de foc bucăți
pe masă aștepta un dram de noroc
să-i vorbească
să îl realcătuiasca
un pic de noroc să-l pună la loc, un desen superior
să-l renască cu răspunsul deja pregătit
pe țeavă
un răspuns șlefuit
ca o oglindă fără valuri și fără
strop de otravă

aluneca scrântit pe stradă iar copiii
nu-l lăsau să cadă
se bucurau
cu mintea lor firavă de noul joc,
cu părțile legate
flasc și în degringoladă-și căuta
un ochi s-apuce
o mână ca să vadă unde-l duce
acea balustradă oablă
de dimineața până seara aluneca
așa
cum face orice suflet
în zăpadă.