te-ai născut
start
o rupi la fugă
și fugi fugi și tot fugi
lași în urmă pelinci
hăinuțe mereu rămase prea mici
vrei mereu haine noi...
într-o zi îmbraci costumul de mire
doar pentru o zi
și-l arunci
costumul de tată
parcă îți vine mai bine
apoi cel de bunic
mirosind a lavandă și naftalină
și nu mai fugi
gâfâind la câțiva pași te oprești
să-ți tragi sufletul
și-abia atunci
privind în urmă
îți dai seama
că viața a fost
o fugă nebună
și toate hainele ce le-ai zvârlit
erau noi
doamne ce noi
față de asta boțită
ponosită tristă bătrână...

scuarul e gol
de frunze goi sunt platanii
banca noastră e poleită de brumă
îl traversez doar să las în urmă
străinul
trecutul din noi
și cât el o da
grâu la porumbei
transparent
să mă strâng
până devin ceea ce sunt
o lacrimă de lumină
și pe geam să mă fac
o steluță de gheață
să se mai bucure o clipă măcar
ca pe vremuri copilul din mine...