Emoții de poet

aud cum zboară fulgii de zăpadă
și mă trezesc cu mărul înflorit
mă plâng cu greierii pe stradă
și cad mereu când nucul e lovit

mă străduiesc odată cu albina
și mă avănt cu firele de păpădie
când soarele-și cântă lumina
mă înfășor în simplă bucurie

mi-alină frunzele uscate dorul
de sărutarea apei din ocean
și înnorarea-mi dă mereu fiorul
ce-n pierderea iubirii îl simțeam

îmbrățișez amurgul cu-ale lui mistere
sorb printre ramuri razele de lună
respir tăcerea miilor de stele
când nu visez cu licuricii din grădină

m-ascund cu melcii prinși de frig și ceață
mă las purtată iar și iar de vânt
m-alintă roua dis-de-dimineață
și-nvăț s-aștept de la pământ

ascult albastrul cerului senin
si gust un tril de ciocârlie
mă scald în apa unui răsărit sublim
salvând emoții...pe hârtie...