carnal e gândul ce-l purced spre tine
prin ușa minții mele, încuiată
ca fum pe-acolo se strecoară, iată!,
ci sus, pe fruntea ta, destin devine.

iar pasărea divină-i împăiată,
nici duh, să stea în straiul de lumine,
tu m-ai ales străjer în rai pe mine
că port tăcerea ta felii tăiată.

infern de vorbe la țigări de după
și liniștea promisă-agonizează
pe când ne bem tumultul greu din cupă.

eu sunt o virgulă la tine-n frază
cuvântul tău zidirea îmi ocupă
și-ți fur în zori a zâmbetului rază.