ia-ți visul și umblă, vezi-ți de drum!
mi-am adunat crengile, mi-am tras rădăcinile și am plecat
pământul răscolit privea cu neliniște în urmă
și nu înțelegea nici mersul, nici zborul

fie mie toate nerostitele
și cuvintele curgeau ca apa-n scoc
învârtind trecerea timpului
și roata spaimelor

tăiați toată pădurea
dar fiecare rădăcină va lepăda o sămânță
și viața va continua fără a cere voie
până când ultimul copac va cădea

luați trunchiul acesta și dezlegați-l de toate legăturile
visele lui vor crește ziduri ascunzându-vă temerile
dorurile lui vor acoperi înlăuntrul inimilor cu iubire
iar cuvintele lui vor fi trepte întru mărire

zidit întru cuvânt, mă cioplesc cruce bătută de ploi și de vânt