Am făcut
din gândul
arhetip
o esență
pe care am introdus-o
într-o statuie
ce a început
să gândească
cu gândul arhetip
irealul
i-a lipit statuii
un zâmbet
iar Făuritorul
i-a dăruit
mișcarea
care a zdrobit
siderarea statuii
și aceasta
a început
să meargă
însă, de frică
să nu fie distrusă
de oameni
a optat
ca mod de ființare
irealitatea
unde se mișca lax
printre fantome.

***
Am convins
Făuritorul
să-mi dea darul taumaturgic
de a vizualiza
avantajele, beneficiile, beneficul
și aspectele favorabile
aflate în aria
destinului propriu

Le-am vizualizat
însă pentru a ajunge la ele
trebuia să sar
peste câteva niveluri preeminente
ființării proprii
și cu cât avantajele
erau mai mari
cu atât trebuia să urc
mai mult
pe spirala evolutivă

Avantajul maxim, cel care promitea
fericirea și nemurirea, se afla în vârful infinitului limitat.