Sunt o lumânare vie împletită-n trup prin har,
Mă topesc încet și sigur ca un rug aprins, vivant,
Îmi asum prin vene ceara oferită-n dar, prin duh,
Și-mi conserv, prin existență, definirea mea în trup.

Sunt o lumânare vie, o sămânță de om bun,
Îmi ard timpul prin trăire și-mi înalț sufletul-n sus,
Scriu pe harta definirii o imagine prin chip
Și-mi arăt, prin ceara scursă, calea spiritului spin.

Sunt o lumânare vie, întrupată-n trup creat,
Suflet recompus ca artă prin creația de neam,
Sunt stindard de ființă nouă,luminată ca un chip,
O imagine eternă strânsă-n mine, ca un zid.

Sunt o lumânare vie, fin pictată pe răboj,
O lumină veșnic vie afișată-n mine dom,
Îmi simt existența scursă ca o ceară fin topită
Sacrificiu de iubire întrupat în mine, ființă.

Da.., sunt lumânarea vieții, al creației îndemn,
Suflet scurs prin definire într-un recompus trup, ferm,
Sunt Steluță definită, adevăr sculptat în trunchi,
O sămânță înflorită.. care se topește-n Punct.