îți amintești eram copii
aveai rochță cu buline
eu pantalonii scurți kaki
puștani frumoși naivi vecini
era în primăvară soare flori
pe-ascuns ne-am întâlnit la tine în grădină
aveam în sân borcanul cu dulceață
m-ai întrebat din ce-i ți-am spus afine
eram sub măr sus bâzâiau albine
ținând borcanul aplecat
ne-am înfruptat ca doi colibri
la gură mozoliți râdeam
ți-am spus că ai pe buze o bobiță
mi-ai zis cu ochi-nchiși s-o iau
și ți-ai întins la mine țuguiat boticul
și cum borcanu-mi ocupase mâna
ce-aveam să fac
m-am descurcat cu gura
ceva cu noi s-a întâmplat
s-a-nfiorat de tot grădina...
nu mai țin minte vara ce-a plecat
cu noi cu tot pe alte căi
doar că borcanul a rămas la tine

pe unde ești că nu mai știu
și-aș vrea să vin că-mi este dor
să mai mâncăm
dulceața noastră de afine...