copaci
cu ramuri rătăcite
prin diminețile tale
glezne alergând
să prindă
amintiri

oameni
icoane
și ape cu sori adormiți
în așteptare

nu sunt toate oglinzi?
nu se adună șuvoaiele
să le dai glas
cu setea din tine?

nu ești chiar tu
poemul
ce își așteaptă chipul
de cuvinte?