Nu petrec, îmi împart tăcerea
Și-mi strică liniștea
Nu dorm – îmi ridic visele
Pânzele! Ascultă-le! – urneșteți privirea
Gândirea obosită, împlinirea nesosită
Râurile curg în bolovani de cuvinte
Cuvinte de bolovan, liniște nerostită
În șase locuri coasta lovită se frământă
Nu se desprinde, nu creează
Cunoaște.
Și se închide, se înghite
Din colț de coadă se zbate
În colț de dinte cuprinde
Se îndoaie.
Covârșitor, colcăitor, în noapte
Ca să adormi rostești cuvintele sfinte
Din genunchi, pe-oparte, pe spate
Noapte bună, răsărit!
Ochii închid, mă-ntind gândind
Respir, mă-nchin.