La teatru
Se joacă
Doar cu luminile stinse
Aproape ajungi
Să-ți auzi gândurile
Strivite sub tălpi
De toți intrușii
Vieților
Pe care le-ai uitat
ÃŽn scoicile de la mare
Iar afară ninge
Un spic de iarbă
Uscată semeț
Mijește
De sub albul
Ce se tot întinde -
Oare nu morții
Ne avertizează
Că alunecăm
Tot în absurd
Și cinic?
Alt gând ce se sfarmă
Toți calcă spicul
Nici fulgii nu mai zboară
Stelele stau fixe la locul lor
Nu mai ninge...
"Copile, de câte ori să-ți spun
Nu tulbura orașul nins
Din globul de Crăciun
ÃŽntr-o zi de mai..."