nu... nu... ziua de azi n-a existat
a fost numai obișnuința
instinctul de a trece peste
de a te face că da încă ești în rând cu restul
cu regulile scrise și nescrise

a fost o tentativă de a începe
în momentul în care minutarele indicau lucruri diferite

în afara noastră
se derulau cu repeziciune galactică
scene la scară microscopică
a. ierni cosmice grămădite-n congelatoare
b. magneți și suveniruri abstracte
c. formate înguste A5 148x201mm
strângând oasele până la dezmembrare
d. concentrația letală de întuneric
e. greutatea cerului prăbușit ca un cort metalic...

nu nu ziua de azi n-a existat
a fost cel mult amintirea cuiva dintr-un arrière-fonds
nostalgicul prin definiție
proiecția previzionarului incapabil de „aici și acum”
poate doar patologia sumară a amatorului de farse

ziua de azi chiar n-a existat (și nu e doar un laitmotiv)

a fost o tentativă de a începe în sfârșit
sentimentul franjurat în spaimele nu-știu-cărei-dihanii
cuprinsul expediat în stil cinematografic
ruptura rezolvată estetic niciodată în realitate

... a fost zborul înțepenit undeva
în angoasele brațelor rămase ridicate
plânsul meu / tău sugrumat – pasăre de fier eșuată

noi suntem morții și vedem cum
alții ne privesc mute chipurile
cu certitudine va trebui să ne mai naștem o dată