în tainic somn cu vis spre a cunoaște
mai zbor deasupra-n rima cea gafardă
pe rug de gând un morb de frig să ardă
când tina cea din unt de nea e-n moaște.

prin geam spre sus alunec la mansardă
dar iarăși dor pe-a mele tălpi se naște;
căderea în real în zori mă paște
lumina zilei pasărea să-mi piardă.

mi-or putrezi aripile sub soare
de voi cânta, la surzi îmi va fi parcă
n-oi dănțui, o jale mă încearcă
și nu-i nici umblet leneș de ninsoare.

prin ieri ori mâine-n timpului făptură
privesc în noapte printr-o crăpătură