Ne-am despărțit de-atâtea ori
Că nici nu mai țin minte...
Știu doar cum tot ne împăcam
Și ne iubeam și sărutam
Mai mult ca înainte.

Și ne-am certat de-atâtea ori
Jurând că e ultima oară
Dar parcă-n ciudă ne făceam -
Ne tot iubeam și ne certam
În fiecare seară.

Ne-am supărat de-atâtea ori -
Nu le mai știu la număr -
De câte ori am suspinat
Și am oftat și lăcrimat
Celuilalt pe umăr.

Și ne-am iubit de-atâtea ori
Și-n grabă și în tihnă -
De parc-apoi am fi murit
Și tot așa - la nesfârșit,
Uniți, fără odihnă.

Și - însfârșit! - de-atâtea ori
Ne reînapoiam spășiți
Căci sufeream de dor prea crunt
Și nu puteam răbda prea mult
Viața despărțiți.

Ne este dragostea prea mare -
Până și-n somn ne dă fiori...
Așa că leapădă, de-o parte,
Teama care ne desparte,
Draga mea, de-atâtea ori.