singur
îmbrăcat de iarnă cu toca străvezie-a gloatei
sorb ca pe vinul de împărtășanie
toate căderile

pilat e repudiat
pași intraductibili bătătoresc ruginiu
vieți noroase
nu mai îmi spăl de mult mâinile
aliniez astrele după holograma perfecțiunii
sortez semințele
și dezleg vânturile nordului

nu poți păși dincolo de tine
fără să arzi o pădure de morți eroic ți-au arat
(când nu le-ai scos ochii)
holdele
să rămâi întreg sub pulbere este porunca neperisabilă
vânătoarea să-ți fie virgină deși tolba
este uitată prin gări în ruină

prea des locuim în pântece și ne ducem foamea ca pe o cruce
strivind
(inocența canibalului nu se poate deghiza)
omoplatul zborului

sarea din burice pregătește
evadarea spectaculoasă din marsupiul zeilor stingem ruguri
răscrucile își altoiesc rădăcinile
pe diamantul gleznelor
golgota
macină trădări și ispite cerate
răzuindu-ne viețile

nu se poate cuantifica extazul nisipului ce înghite clepsidra

să uităm că o mie de brațe au strâns în menghină
singurătățile
până le-au golit de esență
oasele transformate-n piroane sunt pașaportul
de ieșire
din răstigniri mâncate de carii
la matineu

murim în noi
perfecțiune reductibilă
visului incandescent

cel unic fără de lacrimă se botează în oceanul pupilei

unde semnez