sub gene
un cadru rotund
strângând cu putere
bezna densă și rece
din care cresc arbori
după calda interacțiune a pielii
cu corneea.
aleargă dinozauri
și dispar
cu o singură clipire
apoi în centrul irisului
un cocoșat aprinde focul
și fața luminată îi râde isteric
pleoapa coboară din nou
și se ridică rapid
ca o cortină
în spatele căreia
într-o secundă
s-au construit clădiri
care
după încă o apropiere a pleoapelor
au devenit și mai mari
înălțându-se spre sprânceană.
acum totul pare să dispară.
ochiul larg deschis
în care pâlpâie
prezentul
plutește încordat
așteptând să îl potrivesc în
conturul din mijlocul frunții