Mâine e lumea celor
pentru care se strâng de astăzi crizanteme
în coșuri făcute din oase omenești.
E un delir secret în fiecare
și nu poți de la iubirea asta să mă mai oprești.
Mă duc cu o durere în trup să mă arunc
fragedă în duhorile acestor flori de cort
prin care se aude muzicală convorbirea
prea intimă cu adoratul mort.
Cum râd ei lacom, cum înfig
în noi ca-n fructe verzi dinții,
ne cer mâncare, pâini și pești –
mă duc să mă înghită lumea
și nu poți de la iubirea asta să mă mai oprești.



Puterea morților asupra celor vii, Antologie, Editura Polirom, Iași, 2005