Te-aștept atunci-ntr-o seară la un ceai
Să povestim și să îmi zici ce ai,
Și tot ce-oi fi în mine o să-ți zic
Si-n inimă- eu tot o sa-ți explic.

Nu te-aștepta tu la prea mult dichis,
Căci înăuntru eu puțin m-am stins
Ci lasă-ți ochii limpezi să asculte
Și sufletul s-arate cât de multe-
Acum se-așterne lacom și duios
Când cerul e albastru și curiós...
Dar azi lăsăm zăpada laoparte
Și gheața. Și amaru-l aruncăm
Cu rugăciune, spre o mică poarte
Ce cu dulceață de-azi o încercăm.

N-a trebuit decât să vină primăvara
Și mâinile-ți, și tot ce-mi reprezinți,
Și timpul cum o trece n-o sa simți
Că inimile noastre sunt ca ceara.
Și florile
Și soarele...
Culorile
carele
Îmi zâmbesc atunci când apari
iar tot ce anotimpul ne-o aduce
Privind adânc, căci suntem la răscruce
va fi iar Dumnezeu, o-nviere,
va fi un post, dar și o-ngenuchere,
Vor fi ochii tăi clari,
zâmbind nevinovat.

Un noi mai bun, dar și mult mai curat,
Un vis mai dulce, dar și încurcat;
Te-aduce pe tine,
Ne-aduce libertate, și-un miros de acasă
Cu zâmbetul tău mare ce îmi țeasă
Zâmbește dragă, viața e frumoasă!
Deci te aștept de-acuma curioasă
Și să vedem cum o fi la un ceai
Să povestim și să îmi zici ce ai...