pereții umbrelor de-acasă țipă
când timpul fast se retrage din lucruri
când prin grădini fără țară și muguri
se coc spicele trădării în pripă

se scurge-n cenușă seva din struguri
înjunghie zorii noaptea-n aripă
pe câmp cântec fără chip se-nfiripă
din lut ars și toiag fără drumuri

comoara pe care nu o vrea nimeni
ca o panteră în flăcări ne mușcă
cristalul anilor noi din armindeni

închide clipe de panică-n cușcă
ni-i reazem de bun rămas pretutindeni
caleașca trasă de cai fără frică