Gândul că tu nu mai ești
Mă macină nu pot s-adorm,
Privirea îmi e tulbure
De când nu mai ești tu nici eu nu mai sunt om,
Găsesc prin casă lucruri care ți-au aparținut,
Îmi amintesc și acum aici pe margine de pat
Mi-ai dat primul sărut,

Îmi e dor de noi,
Nici n-am apucat să-ți spun,
Că te iubesc ca un nebun,
Îmi e dor de noi,
Nici n-am apucat să-ți spun,
Cuvintele de rămas bun,

Privirea mi-e pierdută în fumul gros de țigară,
Gandurile zboară dar nu mai sunt așa agile ca odinioară,
Rezemat de peretele ce-mi amintește, de a noastră primă seară,
Cu paharul lânga mine si cu sticla de tărie aproape goala

Caut răspunsuri dar ele nu mai vin,
Rezemat de putere ,
Te caut cu privirea să te ating,

Îmi e dor de noi,
Nici n-am apucat să-ți spun,
Că te iubesc ca un nebun,
Îmi e dor de noi,
Nici n-am apucat să-ți spun,
Cuvintele de rămas bun,

Îmi e dor,
Atât de dor de noi,
Nici n-am apucat să-ți spun,
Cuvintele de rămas bun.