I.
mi-am
așezat
o frunză
pe inimă.

frunza
era
verde.

inima
era
arsă.

frunza
nu mai e.
(...inima...) - [ca și când ai spune că inima e de vină, dar sunt acceptate și alte interpretări]

II.
mi-am scos inima
cu mâna.
am pus
tălpile pe pământ
și-am privit
în interior:
goală,
nimicul.

am renunțat
la tot.

vrei să știi de ce?

pentru că nimic
nu este adevărat.

III.
m-am ascultat
în ureche
și
în ureche
era
iertarea.
dar
nu
am
ales toată iertarea.

am ales
un bob
de iertare,
un bob de
durere.
un bob de
răbdare.
un bob de
înțelegere.
un bob de
om.

nici o fărămă de iubire?
nici o fărămă de iubire.