pe fruntea vieții
coroana cu spini
mă înțep în uitare
și țip
însă ecoul se
izbește în mine
ca de un zid
scot din carnea
inimii
cuțitele durerii
în golul din mine
rămășițe de vise
temnița destinului
mă înghite
pământul îmi
fuge de sub picioare
ducând cu el
fantoma pașilor mei
cer de pomană un răsărit
de soare
pe cerul vieții.