timpul nu mai are răbdare cu noi, avalanșă stârnită și de neoprit
dar cu toate acestea țin să-ți spun un lucru banal
de câte ori vei dori să-mi spui ceva, eu voi fi pregătit să te ascult
așa că nu trebuie să te pierzi în introduceri pompoase
pentru că eu atât știu să fac

viața se pierde în amintiri inutile
descoperindu-ți pete întunecate pe cerul nostalgiilor
și după cum spunea un înțelept: singura certitudine este moartea
chiar dacă nu știm (sau poate că-i mai bine) când și cum
restul e doar vânare de vânt în pustiul de cenușă

călăuzele și cămilele adulmecă urmele acoperite de vânturi întreaga lor viață
numai că vine un moment când fiecare depune armele și cedează
conștient că vântul îi va spulberă urmele și numele
iar ceea ce aleargă sprintenă în fața ta e doar umbra morții
în timp ce tu crezi că urmărești o zână numită viață