am să mă așez în golul umărului tău
îmi spuneai
și toate lucrurile îți făceau loc
zâmbetul brațele ochii
nu mă deosebeam de tine cu nimic

am voie să-mi placă ceea ce scrii
întrebam
iar tu îmi desenai trupul
cuvintelor
doar eu înțelegeam sensul acela
dificil de tandru
nicio greșeală nu se strecura în
gramatica iubirii
această formă în care comunicam
cel mai bine

erai verbul meu cel fără de frică
predicatul meu nominal
și tot ce urma era relația cu
singurul mod în care
sintaxa era perfectă

scriu în gol