nu boala mi-a adus avataruri
nu boala m-a schimbat
zvetlana voiam să mă cheme
ana pauchera nu mi-a plăcut niciodată
când se-ntorcea de la colectivă cu pontajul
cât s-ajungă de-o jimblă
mama fulgera pe bucata mea îngustă de cer
nu ești bună de nimic ano pauchero
un motiv în plus să acopăr oglinda
cum se-acoperă când ai mortul în casă
nu boala m-a schimbat
prea mulți au ieșit din viața mea
au tras ușa
le-a rămas umbra înăuntru
a căpătat consistență
o cremă de catran ce mânjea pereții
dar toate au o limită
plecarea
dinții înfipți în coaja răscoaptă a lui трудодень
singura jimblă
spaima de a uita
dacă n-ai apucat să ții minte la timp îngheață buzele
ochii fac țurțuri
toate astea m-au schimbat nu boala
acum când mă uit în urmă
văd cum vine după mine ana pauchera
cocoșată
în rolul ei de fantomă cumsecade
n-am apucat să-i spun că vreau să mă strige zvetlana