... el zâmbește lângă vechile ziduri de piatră,
departe de limba lui, de bisericile lui pline
cu îngeri pe dinăuntru și pe dinafară,
de oameni și cântece vesele, țara lui
pavată cu râsetele zgomotoase ale copiilor,
colorată cu îmbrațișările îndrăgostiților,
cu ținerile lor de mână, cu dansurile lor distincte,
țara lui e acolo și-l așteaptă să se întoarcă
când va fi de nașterea mântuitorului,

fata cu coadă bogată împletită peste umărul stâng
zâmbește celor ce întreabă - onde ha Gaitao ?

cu fiecare zi, brațele lui se întăresc, palmele,
numai chipul cu ochii maritimi încât lumea crede
ca e ceva nesănătos cu el.

fata cu coadă bogată împletită peste umărul stâng
cântă ca un clopoțel în mâna unui copil mic mic,
cântă cu fața cu pieptul și pulpele catre Atlantic,
ea știe cel mai bine să-l cânte pe Gaspar Gaitan
cântecul doldora de îmbrațisări, mângâieri
ciupituri si gâdilituri, sărutări și ...
era convinsă că va veni cu bani sa pună gresie colorată
că îi va aduce un vultur viu îmblânzit să sperie șoarecii
i-a promis, i-a spus ca el nu va muri niciodată pentru ea,
în schimb va trăi pentru ea un trai bucuros
până la capătul ghemului înăuntru,

acum, el ...