Iar mărul care-l ai la îndemână
Dulce cadou al unei șmechere reptile
Nu trebuie întreg să-ți mai rămână
Să se mai coacă încă... ani de zile

Adu-l la gura mea de veșnic nesătul
Cu dinți ce muscă viguros, cu sete
Sunt încă suficient de fraier și credul
Să cred că numai fructul tău o să mă îmbete;

Dar n-o să fiu naiv la infinit
Când viața mi-o trăiesc într-o livada.
Cedează-mi că să-ți gust fructul oprit
Să-l văd nealterat îmi e corvoadă.

Și-ar fi mare păcat să treacă timpul
Să ofilească frumusețea lui
Iar poama ce-ți reflectă astăzi chipul
Să nu mai trebuiască nimănui.


Zbarcindu-se sub vremea nemiloasă
Un rod ce mândru strălucește acum
Ajunge numai pentru viermi să fie casă
Și nu rămâne neatins oricum.