fumegă peste cerul hibernal
se iau la întrecere cu frigul
zăpezile mele îi spală: rodii în așteptarea cuțitului

când se-așază fulgii pe sfârcuri
îmi cade pe degete o lumină dialectală
scriu poeme/ despre
cei mai frumoși sâni
nimicurile se intersectează prin carne
consumă orice grimasă
orice alunecare la suprafața lucrurilor

faptele mari nu le pot descrie
este atâta răcoare în interiorul meu
încât benedictină sculptezi sfinți
ca și cum ai vrea să li te-nchini
Maria

hai să facem dragoste
în dormitoare matrimoniale pe geamul hublourilor prin vieți dezafectate
până ce copiii noștri se nasc vii
gata împărțiți în mame fecunde și în tați războinici
timpul scoate mugete aspre
tu ai cei mai frumoși sâni
fumegă încă

moartea este un câine cu două capete
Maria
nu știu care ne privegheză
care ne ucide într-o bună zi