Întrepătruns în gustul de cola
simt jegul din spatele blocurilor
și văd întunericul complexității.
Parfumul de oraș ademenește
vitele la tăiere
iar cerul gri se pierde
în mințile oamenilor
și ele
tot gri.
E prea târziu să mai lipești
unde s-a tăiat
betonul
din câmp,
iar în bălți nu se mai reflectă
decât transpirația
din autobuze.
Tencuiala cade de pe casele cu bulină roșie
și face loc trecătorilor
pentru că oricum,
bulina roșie a fiecaruia
amenință mai puternic decât cărămida.
Ciudat:
până și pietrelor
le e frică
de oameni.